foto: Marian Sterea

Jurilovca este cel mai răpitor sat lipovenesc din nordul Dobrogei. Ba chiar a câștigat titlul de sat cultural al României în 2015. Ce îl face atât de special este nu doar poziționarea, aflat pe malul lacului Razem, cel mai mare lac de apa dulce din România, dar și faptul că este locuit de lipoveni. Comuna a fost înființată în secolul XIX. La început a fost doar o așezare de pescari care în timp s-a dezvoltat și a devenit nu doar centru de atracție turistică dar și un centru de colectare și prelucrare a peștelui.

Comunitatea rușilor lipoveni de aici s-a extins și a devenit o comună căutată de turiști pentru frumusețea naturală dar și autenticitea locului dată de tradițiile și obiceiurile lipovenești. Zona are și o istorie vastă căpătată de-a lungul timpului.

Istoria comunei Jurilovca

lipoveni in fata casei, Jurilovca, 1932

Rușii lipoveni ziși și staroveri (ortodocși de rit vechi), s-au stabilit aici după ce în 1654, Patriarhul  Bisericii Ortodoxe Ruse, Nikon, a reformat biserica rusă, reformă care stabilea reguli mult mai stricte. Pentru că o parte din credincioși nu au acceptat noua reformă s-au răspândit în lume iar o parte au ajuns în România, în Deltă și în nordul Moldovei. Delta a fost aleasă de ei ca loc de refugiu pentru că aici își puteau practica meseria de pescari.

Lipovenii, etnici ruși sunt de religie ortodocși, staroveri iar cei care s-au conformat noii reforme se numesc nikonieni, după numele Patriarhului.

1. Portul turistic

foto: Marian Sterea

Dacă ai ajuns în Jurilovca nu ai cum să nu ajungi și în Portul Turistic. Asta pentru că de aici pleacă mai multe ambarcațiuni spre Gura Portiței și Delta Dunării, apoi pentru că aici o să găsești pescarii zonei dar și pentru că în ultimii ani locația a fost folosită pentru organizarea a diverse evenimente.

Pentru cei care ajung prima dată în Jurilovca găsesc în portul turistic și un punct de informare turistică de unde pot primi detalii referitoare la diferite rute turistice pe Dunăre sau în împrejurimi dar și oferte turistice locale. Tot aici există un aparat care eliberează permisele de pescuit în Rezervația Biosferei Deltei Dunării.

2. Casele vechi lipovenești

Dacă ai ajuns în Jurilovca și trebuie să vizitezi casele vechi lipovenești. Puncte de atracție ale zonei, pline de povești autentice, sunt câteva case lipovenești care au fost restaurate și care îți spun poveștile gospodarilor lipoveni demult uitate. Este cazul câtorva case din Jurilovca unde veți putea găsi bucăți din viețile rușilor-lipoveni care au locuit în case acum reamenajate și deschise publicului. Ceea ce este de remarcat este faptul că aceste locuințe au fost transformate în pensiuni sau chiar muzee, de oameni care au făcut din asta o pasiune. Tot ei sunt cei care vă vor duce în timp spunându-vă povestea casei în care intrați.

Casele lipovenești sunt cunoscute pentru arhitectura lor diferită față de cele cu care suntem obișnuiți. Pe lângă culorile vii cu care sunt vopsite părțile din lemn ale casei, ve-ți putea admira sculpurile efectuate pe frontoanele din lemn ale caselor. Vopsite în albastru, verde sau roșu, o să găsești aici case care îți vor oferi chiar posibilitatea să rămâi peste noapte și să petreci lipovenește cu pește și multă voie bună.

3. Cetatea Orgame/Argamum

foto: Marian Sterea

Este una dintre cele mai vechi și mai interesante situri arheologice din Dobrogea situată la Capul Dolosman. Cetatea a fost descoperită în 1916 de Vasile Pârvan și încă se dispută dacă cetatea Arganum este mai veche chiar decât Histria. Amplasat pe malul lacului Razem, situl Arganum îți oferă o priveliște răpitoare asupra lacului dar și a împrejurimilor, fapt pentru care oferă un motiv în plus să nu fie ratat de turiștii care ajung în Nordul Dobrogei. Cetatea greco-romană a fost înființată mai întâi de greci și denumită Orgame, care a fost mai apoi preluată de romani și denumită Arganum. Cercetările care au avut loc aici au descoperit urme care datează de mai bine de 5000 de ani.

În prezent situl Cetății Arganum este locul de poveste în care se pot organiza ture cu bicicleta sau cu caiacul in partea dinspre est a cetatii unde privelistea este rara pentru Delta Dunarii. Altfel spus, cetatea dezvăluie încă o poveste a pământurilor din Jurilovca ales de atâtea ori ca așezare pentru popoare de origini diverse (romani, greci, turci, ruși).

Dacă nu ești pasionat de istorie atunci merită să vizitezi locul măcar pentru priveliștea răpitoare.

4. Gura portiței. Paradisul din Jurilovca

Pe scurt, Gura Portiței este locul în care Delta Dunării se unește cu Marea Neagră.

Pe larg, Gura Portiței nu seamănă cu nici o altă stațiune turistică din România sau Europa. Unică la nivel european, localitatea a fost transformată în timp din sat pescăresc în stațiune turistică. Accesul aici se poate face cu bicicleta, un traseu nu foarte recomandat de localnici sau cu barca, ceea ce oferă o experiență 100% autentică. Plecările se fac din Jurilovca și pentru a ajunge în stațiune se pot alege ambarcațiuni mai lente sau unele rapide, în funcție de preferințe și buget.

Numită de mulți “Paradisul din Jurilovca”, Gura Portiței promite să dea o altfel de notă experiențelor de vacanță. Peferată atât pentru liniștea ei cât și pentru aerul de libertate pe care îl transmite, Gura Portiței oferă priveliști și senzații încântătoare. Nonconformistă, stațiunea are plaje virgine unde poți evita aglomerația din celelalte stațiuni din Dobrogea și unde te poți bucura de un aer exotic și sălbatic. Preferată în mod deosebit pentru vacanțe liniștite, departe de agitație și aglomerație, Gura Portiței îți oferă posibilitatea de a te caza la cort în stil camping, la pensiuni sau la căsuțele din lemn care transmit mai mult din aerul de odinioară.

Plaja, care deține un nisip extrem de fin, are o lungime de 4km însă nu este accesibilă vizitatorilor în totalitate. O parte din plajă este protejată de mediu dar chiar și așa partea dedicată turiștilor este destul de mare pentru cei care ajung aici.

Gura Portiței este recomandată în mod deosebit celor care doresc să se întoarcă la natură, celor care doresc să asculte liniștea oferită de natură, de pescăruși și valurile care se sparg la mal. Delfinii care se apropie foarte mult de malul apei dau încă o notă magică vacanței. Gura Portiței oferă șansa de a înnota cu delfinii, experiență unică, de neuitat în care poți experimenta sentimenul de a fi una cu apa și vietățile din ea.

Localitatea este locuită în general de ruși-lipoveni motiv pentru care majoritatea caselor sunt tradiționale, construite din chirpici și au acoperișul din stuf, ceea ce face locul și mai original.

5. Lacul Razelm (Razim)

Despre Lacul Razelm sau Razim cum mai este numit, putem spune că este cel mai mare lac (415 km pătrați) de apă dulce din România. Atât de mare că reprezintă 20% din Delta Dunării iar priveliștile și fauna sunt nemaiîntâlnite. Habitatul pelicanului creț, al califarului alb și al lebedei găzduiește și peste 160 de specii de insecte, șerpi de apă, peste 70 de specii de păsări, mamifere, animale dar și o varietate largă de arbuști și vegetație ierboasă. Fauna piscicolă și ea destul de bogată și diversificată aduce printre capturile pescarilor sturioni de apă dulce dar și sturioni marini, crap, șalău, plătică etc., în total cam 43 de specii de pește.

Aflat aproape de Jurilovca, lacul Razelm nu are o adâncime foarte mare, ajunge la maxim 3 m adâncime iar cel mai simplu să ajungi la el este prin Jurilovca de unde se poate închiria o bărcuță sau un vaporaș.

Priveliștile încântătoare oferite de lacul Razelm sunt de multe ori motivul pentru care Nordul Dobrogei este ales de turiști pentru o vacanță relaxantă și exotică în același timp.

Așadar, pentru experiențe unice și amintiri de neuitat, vizitați Jurilovca pentru toate poveștile și minunile care o înconjoară.

6. Cetatea Histria

Cea mai veche așezare istorică din România se găsește la Constanța. Cetatea Histria datează cu aproximație din anul 657 î.Hr. A fost întemeiată de grecii din Milet, cu deschidere la Marea Neagră și a fost distrusă în secolul VII. Ruinele păstrează și astăzi energia popoarelor care au locuit, s-au dezvoltat și au luptat contra bizantinilor.

Orașul a fost considerat o metropolă având peste 10.000 de locuitori într-o perioadă, ceea ce însemna foarte mult în vremurile în care cetatea aparținea grecilor. Orașul a continuat să se dezvolte pentru mai bine de 1300 de ani iar portul îi ajuta să facă comerț pe mare. Cetatea a continuat să prospere chiar și după ce așezarea a fost luată din mâinile lui Burebista de către romani. A continuat să prospere căci romanii au adus îmbunătățiri locului, au pavat drumurile cu pietre și au branșat locuințele aristocraților cu apă.

Deși fortificată cu garduri înalte și zeci de turnuri, cetatea a fost atacată de mai multe ori de hoți care au jefuit orașul dornici să se îmbogățească din tâlhării. Chiar și așa cetatea a fost reconstruită de fiecare dată până când deschiderea la mare s-a transformat în deschidere către Lacul Sinoe. Accesul la port a fost închis de aluviunile aduse de Dunăre, astfel s-a format lacul Sinoe. Din acest motiv locuitorii așezării nu au mai putut face comerț pe mare și în timp cetatea a fost părăsită de oameni.

Odată știută istoria locului cetatea pare să transmită încă energiile popoarelor care au locuit aici. Dacă ați ajuns în Histria nu ratați nici muzeul dedicat cetații care o să vă surprindă cu descoperirile făcute în timp de către arheologi. Cetatea a fost redescoperită în 1868 de către un arheolog francez iar primele cercetări au făcute de Vasile Pârvan.

Dacă nu sunteți pasionați de istorie așezarea locului s-ar putea să vă convingă să faceți o abatere de la drumul tulcean și să ajungeți între ruinele Pompeiului românesc, așa cum a fost denumită cetatea de Vasile Pârvan în 1914.

7. Cetatea Heracleea (Enisala)

foto: Marian Sterea

Fortăreața medievală de la Enisala (Yeni-Sale) a jucat un rol important în istoria României. A reprezentat un punct de apărare militară pe vremea lui Mircea cel Bătrân.

Acum că v-am făcut curioși, cetatea Heracleea (Enisala) se află la o distanță de 7 kilometri de orașu Babadag aflat în Tulcea.

Motivele pentru care merită vizitată sunt date de faptul că cetatea a reprezentat un punct de apărare al Dobrogei deși a fost cucerită de otomani apoi recucerită de Mircea cel Bătrân în 1393 și din nou cucerită de otomani între 1419-1420. Heracleea a fost construită de genovezi în scop militar, se află pe un deal înalt, așadar așezarea o face pitorească. Arhitectura zidurilor este și ea aparte și dacă vrei să vezi cum arată anghila, un pește deosebit de gustos care seamănă cu un șarpe, atunci îl poți vedea în lacul Babadag.

Cetatea este aleasă în ultimii ani de fotografi profesioniști pentru ședințe foto deosebite. Ca să simți cu adevărat vibrația locului poți alege să vizitezi locația la finalul lunii August, atunci când este organizat Festivalul Pro-Istoria Fest care este organizat chiar la poalele cetății. Dacă ești pasionat de sculptură, modelaj, creație sau împletituri, atunci te poți participa la unul din atelierele organizate aici în timpul festivalului. Altfel, poți rămâne doar ca să asculți o muzică bună până pe înserat pe malul lacului Razim.

8. Rezervația Naturală Pădurea Babadag

Dacă vrei să vizitezi una dintre cele mai vechi păduri din România, atunci mergi și vizitează Rezervația Naturală Pădurea Babadag. Nu este o pădure imensă dar este suficient cât să te obosească dacă o iei la pas și vrei o gură de aer proaspăt într-o pădure de foioase, așa cum învățam la școală. Are o suprafață de 524 de hectare și ascunde specii de flori (mai multe tipuri de orhidee), plante și insecte amenințate cu dispariția.

Dacă te hotărăști să mergi pe cărările Rezervației Naturale ale Pădurii Babadag, vei găsi aici o liniște țipătoare spartă uneori de zumzetul a mii de cicade, mai exact a patru specii de insecte, care culmea, cântă în același timp. Asta se întâmplă de cele mai multi ori dacă nimerești o zi însorită, altfel este foarte probabil nu auzi nimic altceva decât foșnetul frunzelor în bătaia vântului. Tot aici se găsesc diferite specii de păsări printre care uliul cu picioare scurte, buha mare, acvila țipătoare mică, ciocănitoarea de stejar, șoimi călători și alte păsări specifice zonei.                        

9. Insula Sacalin

Este singura insulă care se rotește. Explicativ, asta se datorează curenților și vântului puternic care se rotesc de la est la vest dând impresia că insula se rotește.

Șacalin se întinde acum pe o suprafață de peste 21 de mii de hectare și se află la mică distanță de coasta Mării Negre, aproape de brațul Sfântul Gheorghe al Deltei Dunării. Încă din 1938 zona a fost declarată de Guvern ca fiind o rezervație a biosferei și deci protejată de lege, motiv pentru care nu este nici în ziua de astăzi populată.

Insula este formată din două insule mai mici, Șacalinu Mare și Sacalinu Mic, care în timp s-au unit iar acum formează o singură insulă ce adăpostește sute de specii de păsări și mai multe specii de mamifere și reptile. Ba chiar este considerată cea mai importantă zonă de pripășit și iernat pentru pelicanul creț și tot aici se regăsește și cea mai mare colonie de chire de mare. Apele care înconjoară insula adăpostesc și specii rare de pește (sturionul) dar și mai multe feluri de plante marine rare (varza de mare, canalul bălții).

10. Rezervația Grindul Lupilor

foto: Marian Sterea

Rezervația Grindul Lupilor este de fapt o fâșie de nisip îngustă aflată între lacurile Razim și Sinoe. O zonă sălbatică, nu prea călcată de om, rezervația nu este locuită de lupi așa cum s-ar putea interpreta din numele dat rezervației dar este o casă pentru șacalul auriu și porci mistreți.

Datorită vegetației nisipoase, rezervația are locuri unde apa este mică, un loc numai bun de hrănire pentru diverse specii de păsări de baltă sau mamifere. Aceste locuri se găsesc în mod deosebit la intrarea grindului dinspre Sinoe, tot acolo unde găsim și localnici care practică pescuitul sau care lucrează stuful pentru comerț.

Deseori rezervația este folosită de turiști pentru a ajunge la Gura Portiței. Accesul este de preferat să fie făcut cu bicicleta din mai multe motive. Pentru că zona este considerată sălbatică este posibil ca pe drum să întâlniți porci mistreți sau șacali dar și mulți șerpi. Dacă vă aventurați într-o excursie pe bicicletă de preferat este să ocoliți viețuitoarele întâlnite în cale chiar dacă primul instinct la vederea unui șarpe ar fi să îl omorâți. Să ne amintim că noi suntem în lumea lor și nu invers. De menționat este că drumul până la Gura Portiței nu este trasat așa cum poate v-ați aștepta dar cel mai bun reper că vă aflați pe ruta care trebuie sunt stâlpii de iluminat. Tot după ei vă puteți ghida și la întoarcere.

11. Rezervația Științifică Insula Ceaplace

Rezervația Științifică Insula Ceaplace
foto: Marian Sterea

Nu foarte mare, cu o suprafață de aproximativ 0,6 hectare, Insula Ceaplace se află la nordul lacului Sinoe. În 2010 fost declarată de Guvern zonă protejată de lege. Unul din motivele pentru care s-a decis acest lucru este acela că rezevația Ceaplace este una dintre cele trei insule care găzduiesc colonii de pelicani creți, specie declarată pe cale de dispariție la nivel mondial. Protejată de UNESCO, insula a fost refăcută în 2004, atunci când dedesubtul apei au fost instalați pereți din lemn de salcâm și fascicole de salcie astfel încât insula să nu mai sufere eroziuni și să ajute la păstrarea și înmulțirea pelicanului creț.

Acestia, se reîntorc la locurile de cuibărit în fiecare an în luna februarie și asemănător cu pelicanul comun, perioada de reproducere a pelicanului creț are loc în lunile martie-aprilie. Se depun 2-4 ouă iar puii ecluzează după aproximativ 31 de zile și sunt gata de zbor abia după 75-85 de zile. La începutul lui 2019 pe insulă se aflau aproximativ 60 de exemplare de pelicani creți.

În secolul XIX pelicanul creț se găsea și în partea de vest a Europei, în timp numărul acestora a scăzut semnificativ. Grecia și România sunt singurele din Europa care mai adăpostesc această specie de pelicani la ora actuală, motiv pentru care amenda pentru capturarea pelicanului creț ajunge până la 1,660 de euro.

Sunt șanse mari să reușiti să vedeți câteva exemplare dacă sunteți cu barca în apropierea insulei Ceaplace. Așadar puteți încerca capturarea în fotografie a pelicanului creț dar doar de la distanță.

12. Rezervația Naturală Periteașca-Leahova

foto: Dan Cristian Mihăilescu

Din zonele protejate de lege ale Deltei Dunării face parte si Rezervația Naturală Periteașca-Leahova. O găsim în complexul lagunar Razim-Sinoe și este formată din mai multe lacuri: Leahova Mare și Mică, Pahane, Periteasca, Insula Bisericuța și câteva grinduri nisipoase. La fel ca și celelalte rezervații din zonă, adăpostește diferite specii de păsări și moluște printre care gâsca cu gâtul roșu, pelicanii, rațe și califari. Majoritatea speciilor de păsări care se regăsesc în zonă folosesc rezervația pentru cuibărit. Pentru păsările enumerate mai sus, rezervația naturală Periteașca-Leahova este cel mai bun mediu de reproducere, refugiu și hrană.

13. Insula Bisericuța

foto: Marian Sterea

O insulă mică și stâncoasă care se întinde pe o suprafață de 360 de metri lungime și 58 de metri lățime, ține loc de cuibărit pentru 26 de specii de călifar alb, specie protejată în România din 1955. Călifarul alb este una dintre cele mai frumoase și mai deosebite specii de rațe de la noi din țară. Își face cuibul în vizuini părăsite iar preferate sunt cele ale vulpilor sau mamiferelor din zonă.

Asadar, Insula Bisericuța se regăsește sub aspectul unei limbi, este zonă protejată și este diferită celorlalte insule din zonă. Așa cum am menționat mai sus, jumătate este acoperită cu stuf iar cealaltă jumătate este formată dintr-o colină de calcar pe o înălțime de 9 metri.  În 2003 pe insulă au fost descoperite urme ale unor așezări grecești, romane dar și o fortificație medievală care a avut un rol defensiv apărând celelalte insule de posibili atacatori.

14. Insula Popina

Este situată la nordul lacului Razelm (Razim), îm apropierea amenajărilor piscicole Iazurile și Sarinasuf și are o suprafață de 98 de hectare. A trecut pe rând de la rezervație naturală la zonă protejată de lege. Se numără printre cele 20 de zone protejate din Delta Dunării. Insula Popina găzduiește și ea zeci de specii de vietăți care poposesc pe insulă pentru hrană sau care se reîntorc vara la cuiburi pentru reproducere. De cealaltă parte a insulei se găsesc izvoare termale iar împreună cu ele se găsesc vietăți rare nevertebrate ca păianjenul văduva neagră sau miriapodul gigant. Pe Insula Popina, protejată de lege, nu este permis accesul omului iar acum că știm ce vietăți au casă aici, nici nu cred ca ne-am dori foarte mulți dintre noi să o vizităm la

pas.


  • Jurilovca este pe val odata cu inaugurarea noului port turistic

    Jurilovca este pe val odata cu inaugurarea noului port turistic

    Inaugurarea unui Port Turistic de Excepție în Comuna Jurilovca, Tulcea Comuna Jurilovca din județul Tulcea a primit recent o veste minunată pentru iubitorii de călătorii și aventuri pe apă – inaugurarea noului port turistic, dotat cu o infrastructură de invidiat în toată România. Acest port se află la doar doi pași de Gura Portiței, un…

  • Explorând trecutul: Imagini memorabile din Jurilovca publicate in cartea “România la lucru” (1940)

    Explorând trecutul: Imagini memorabile din Jurilovca publicate in cartea “România la lucru” (1940)

    În anul 1940, o carte cu numele sugestiv de “România la lucru” a fost publicată, capturând frumusețea și diversitatea peisajelor țării în acea perioadă tumultuoasă. Această carte a devenit o comoară literară și vizuală pentru pasionații de istorie și frumusețea naturală a României. Astăzi, avem privilegiul de a explora acele imagini memorabile, datorită scanării lor,…

  • 14 locuri memorabile în Jurilovca și în împrejurimi

    14 locuri memorabile în Jurilovca și în împrejurimi

    Jurilovca este cel mai răpitor sat lipovenesc din nordul Dobrogei. Ba chiar a câștigat titlul de sat cultural al României în 2015. Ce îl face atât de special este nu doar poziționarea, aflat pe malul lacului Razem, cel mai mare lac de apa dulce din România, dar și faptul că este locuit de lipoveni. Comuna…